Unu, doi ... comunismul la gunoi

Era inevitabil. Trebuia sa se intample, mai devreme sau mai tarziu. Si asta pentru ca vine vorba de ultima tara din fosta Uniune Sovietica, care a continuat sa existe dupa 1991, odata cu destramarea URSS-ului. Republica Moldova s-a saturat de comunism. Ce-i drept, mai tarziu, dar s-a saturat. Am stat si am cautat motivele pentru care a aparut aceasta intarziere. Cred ca felul in care au sfarsit dictaturile comuniste a avut un cuvant de spus. Si cred ca cel mai elocvent caz il regasim la romani. Acea lovitura de stat de la 1989, a creat un soc atat de mare incat i-a determinat pe liderii de la Chisinau sa adopte o alta pozitie vis-a-vis de drepturile cetatenilor moldoveni. Daca Romania comunista arata ca o tara complet "ermetica", multe din drepturile omului fiind incalcate, accesul strainilor in tara noastra fiind unu controlat indeaproape de securitate si parasirea tarii fara un acord special, mai ales cand venea vorba de o tara occidentala, era strict interzis, observam cum guvernul Republicii Moldova, dorind sa evite un conflict major a redus din aceste masuri. Una dintre acestea ar fi faptul ca permis accesul moldovenilor pe teritoriu romanesc chiar si dupa caderea comunismului. Lucrurile au mers bine o vreme si asta pentru ca diferentele dintre Romania post-comunista si Republica Moldova nu erau vizibile, mai ales in regiunea Moldova. Timpul a trecut. Am intrat in Uniunea Europeana. Sunt mai bine de 2 ani si eu cred lucrurile au cam inceput sa se schimbe. Nu sunt schimbari clar vizibile, dar tot am capatat niste drepturi de care cetatenii de peste Prut nu au cum sa se bucure. In contextul asta, am asistat la un aflux de cereri de redobandire a cetateniei romane. Multi elevi si studenti moldoveni vin sa studieze in Romania. Multi dintre ei ar fi mandri sa aiba buletin de Romania, in timp ce unii dintre romani scuipa pe orice regula morala si fac tara noastra de rusine in Italia, Spania si alte tari din occident. Se pune problema abolirii regimului comunist si unirii. Prima dintre ele mi se pare un lucru cat de cat realizabil, in schimb cea de-a doua nu cred ca s-ar putea realiza decat intr-un context favorabil european. Si aici ma refer la faptul ca Uniunea Europeana va avea un cuvant de spus. E o chestiune de timp pana cand cele doua lucruri se vor realiza. Cat? Nimeni nu stie. Nu ne ramane nimic altceva decat sa fim alaturi de ei. E uimitor curajul de care dau dovada acesti tineri si cred ca e un lucru demn de apreciat faptul ca ei chiar vor sa schimbe ceva, ca au ajuns la varsta la care pun intrebari si nu se lasa condusi de o minte invechita, de o relicva a comunismului.