Decorul era minunat, dar s-au bagat actorii in fata …

… asta ca sa nu aduc ca titlu faptul ca Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Frumoasa, si inca cum, mai ales cand o vezi din avion… cine-s actorii ? eu, tu, el … rolul nostru ? nici macar secundar nu e … deocamdata. Regizorul ? In mod sigur Parlamentul European. Subiectul : Romania – Incotro ? Ei bine, incotro ne indreptam … constientizam, mai mult sau mai putin, ca e o intrebare grea si raspunsul, nu numai ca ar fi unul complex, ci ar fi unul cat se poate de sumbru, evident daca suntem capabili sa fim sinceri cu noi insine, macar atunci cand vine vorba de viitorul nostru. Si imi vine foarte greu sa ma gandesc la ceea ce va urma … imi amintesc ca acum vreo cateva zile, intorcandu-ma acasa, am luat Expresu’ de Ciurea [ Autobuzu’ 41 B ], incercam sa caut cateva evidente, in ideea ca gasesc un om care, arata cat de cat ok, si-aici nu ma refer la persoane tinere, ci la oameni in toata firea, trecuti de 35 de ani. Efectiv nu gaseam nimic. Ok, sunt perfect constient ca asta era moda la vremea lor si ca e a naibi de frig afara si trebuie sa lasam fudulia la o parte, de acord, dar totusi : moda se schimba iar impresia pe care o lasa, la prima vedere, un autobuz plin cu oameni care vin de la serviciu, este cat se poate de deplorabila. Si iau acuma si particularizez, pe o persoana care mi-a atras atentia. Nu zic, ok, e in varsta, bunica mea tot batic poarta, dar ma intreb, oare alta solutie mai buna nu gasim pentru a crea o armonie in ceea ce priveste tinuta noastra? Dar sa uitam, de aspectul visual ca nu asta e ceea ce conteaza. In fond, cred ca e unul din lucrurile pe care le putem schimba cel mai usor, si acuma primul lucru care imi venea in minte era o scena din Deuce Bigalow 2. Revenind … etapa urmatoare: suna telefonu? Ei si cin’ sa fie, cin’sa fie ? Pai evident, ca daca nu-i Gutza cel care iti incanta placut auzul, degeaba. Ah, da … si mai era o doamna in spate, careia ii suna telefonu’ a Blaxy Girls [ nici macar nu canta Dear Mama, sa fi avut vreo logica, eventual sa fie setata de odoru ei, in semn de respect ] . Pai si cum a pus mana pe telefon, am simtit-o cum pleaca: “Şi faşi uai? Dada, iaca acu îs la Podu’ Roş… mă aştepţi acolo ? ghini, ghini, stai cî vin”. Acum avem o problema serioasa. Cum schimbam asta ? Nu prea avem cum. Nici daca dai o hotarare de guvern prin care sa ceri lumii sa se emancipeze n-o sa reusesti nimica. Totul sta in mentalitate … si asta nu o schimba ca pe o simpla camasa … n-o s-o schimbam noi, pe cea deja existenta, cea pe care o au parintii nostri. Desi, recunosc, cazul este putin dus la extrem, pentru ca probabil oamenii care locuiesc in zona centrului au alt comportament, alte maniere. Dar fac o comparatie intre Romania si tarile din occident, si cand tragi o linie, ai sa vezi ca la ei oamenii care locuiesc in zonele metropolitane, gen sate, orasele mai mici, echivalentu a ceea ce avem noi : Ciurea, Tomesti, Dancu nu difera cu nimic de oamenii care stau in zona centrala a orasului. Ba poate in unele cazuri, ai sa intalnesti un comportament diferit, poate chiar mai relaxat, dat fiind faptu ca pentru ei, contactu cu natura chiar conteaza. Stiu in schimb, ca noi, suntem generatia care vine prima dupa o perioada neagra a istoriei noastre, care va pune piciorul in prag si va incerca sa treaca peste. E o perioada de tranzitie, in care regizorul face ce vrea cu noi, iar subiectul il scriem noi, in fiecare zi, cu fiecare fapt, cu fiecare cuvant.