Pentru ca ...

Zilele trecute, in mod involuntar, mai mult sau mai putin, caci nu stiu de unde Dumnezeu tot primesc niste mailuri cu anumite stiri, relativ interesante, am gasit un filmulet care viza o problema a societatii de astazi in raport cu dependenta acestia de tehnologie. Conform filmulului respectiv, Sony, a lansat un nou gadget, avand o groaza de atribute, care nu au absolut nicio legatura una cu alta, dar care pare a fi foarte interesant in schimb. Mai mult sau mai putin credibil, datorita felului in care era regizat, filmul ne informeaza cu privire la un american, care nu stie de ce a cumparat dispozitivul si nu stie inca ce face, dar isi va petrece toata noaptea sa isi dea seama la ce foloseste. Genial, as zice, pentru ca stiu si eu cum a fost ziua in care mi-am luat primul telefon mobil am stat si l-am butonat pana s-a descarcat, in ciuda faptului ca nu stia sa faca prea multe. Revenind, v-ati intrebat vreodata pana unde va ajunge tehnologia asta? Nu-i nimic rau in asta, ca tehnologia evolueaza, ok, s-o folosim cum trebuie, dar sa nu mergem in extrema cealalta. Ar fi o prostie sa incep sa judec la ce ne foloseste noua telefonul cu camera foto. Nu stiu, nu sunt adeptul fotografiilor si poate unii ar zice ca aceasta camera a aparut din dorinta de a comunica cu oamenii prin intermediul serviciului 3G, care confera si alte posibilitati pe langa aceea de a ne auzi doar vocile. Ok, eu unu nu cred ca asta au avut in vedere inventatorii acestor gadgeturi. Efectul? In mod logic, un telefon cu camera e ceva mai scump decat unul normal ( care intre timp nici nu mai exista pe piata, pentru ca termenul de telefon mobil normal cuprinde ecran color si camera ). Asadar, aruncatul banilor aiurea. Scopul? Sa vada lumea megapixelii cameriei mele, si daca ar fi imprimat si pretul pe el, si scrisul ar ramane inscriptionat mai mult decat cel de pe tastatura ar fi o genial. Ati observat ca scrisul tastaturei de la telefon dispare mai repede decat se strica camera? Concluzia? Facem lucruri bune, care nu folosesc populatiei, dar gasim cea mai eficienta solutie de a-i lua banii. Hai totusi sa nu ne oprim la telefonul mobil ca nu e cel mai elocvent exemplu. V-ati intrebat vreodata la ce va foloseste o cabina de dus cu radio ? Eu unu, am avut vrut si eu multa vreme sa-mi cumpar o asemenea cabina, pana cand am descoperit talentul meu nemarginit in ale muzicii, iar acum imi dau seama, ca daca as un asemenea gadget, ar fi inutil, pentru ca vocea mea patrunzatoare nu poate fi inlocuita de nicio tehnologie. Nu serios, te duci in baie sa te speli sau ca sa asculti radio? Intrebare, va da si casti la cabinele astea cu radio? Ah, si pentru ca asta nu era de ajuns, au inventat si cabina dubla cu radio. Trageti voi concluziile! In mod evident lista poate continua, si putem diversifica de la lucruri precum apa minerala cu gust de lamaie si trecem din nou pe la baie unde dam de toaleta de WC cu cristale Swarovski. Tot ceea ce ne inconjoara ia o forma noua, dar intrebarea este: Reusim sa extragem esenta din tot ceea ce societatea ne pune la dispozitie, sau doar aruncam banii pe niste rahaturi nefolositoare? Si asta e asa pentru ca din cate imi dau eu seama, daca trebuie sa tii inchisa usa toaletei intinzand piciorul stang, ai de a face cu arhitectura moderna …

Cum ar fi daca ... [Leapsa]

...ar trebui sa alegi o singura melodie pe care sa o asculti tot restul vietii?

Primit [leapsa] ( mi-aduce aminte de copilarie ) de la Lira. Desi recunosc ca sunt adeptul ascultatului unei melodii pana la epuizare, nu m-am gandit niciodata cum ar fi daca de maine telefonul meu mobil care printre alte lucruri indeplineste si rolul de mp3 player ar contine o singura melodie si pe aceea ar trebui sa o ascult toata viata.
Asadar, am avut de ales intre Adele Adkins - Chasing Pavements, 
Christophe Mae - C'est ma terre ( dar pentru ca nici macar eu nu 
inteleg o mare parte din versurii, am decis sa renunt )  ceea ce 
inseamna ca castigatoarea este Coldplay - Viva la vida.



Asadar, leapsa merge mai departe la Tudor si Oana. ( separat, nu impreuna :)) )

Ce-si doresc barbatii ?

Fericirea eterna. Problema, e ca s-a asezat femeia in calea ei. Ei bine, si ce-i de facut ? Toate problemele trebuiesc rezolvate in mod succesiv, pentru ca numai asa vom ajunge la un raspuns concret. Raspunsul il avem deja, dar cum rezolvam cealalta dilema? Greu, foarte greu, mai ales cand ne izbim de un zid de conceptii, aparent nejustificate, idei si mistere neelucidate, ale unor fiinte, pe care, Dumnezeu le-a facut [desi cateodata ma indoiesc ] din coasta lui Adam. Si totusi n-ar fi cam plictisitor, daca am avea in fata un tonomat in care selectezi tipul de femeie dorit, apesi pe buton, introduci o fisa, si gasesti persoana care ti-ar debloca drumul spre fericirea eterna? Ei, hai totusi sa nu o dam in extrema cealalta, pentru ca in fond, nici sa ne invartim in jurul cozii degeaba nu e o solutie. Evident, cerintele difera de la om la om. N-am sa iau pe fiecare dintre cunoscutii mei in parte, si sa exemplific cerintele fiecaruia, in ideea, ca poate vreodata post-ul asta va fi citit de o persoana care tanjeste dupa el, dar sunt sigur k fiecare dintre noi se poate incadra in una din categoriile urmatoare, mai mult sau mai putin:


1. Cocalarul – ei bine, stim ca suna oribil si adesea, unele fete folosesc cuvantul cu alte valori decat cele pe care incerc sa le amintesc si nu doar o data am auzit : “Vai fata, da’ pare cocalar? Nuj, nu creca ma combin cu el”. Ei bine dragele mele, tin sa va amintesc ca acest cocalar, lasand la o parte aspectul deplorabil, are mai multe haine Armani si Versace decat ti-ai putea imagina ( si aici recunosc ca am o oarecare frustrare, fiind intrebat la un moment dat in tineretea mea de o tipa: “Ce firma e sacoul ala de pe tine? Aaa… Kenvelo… Ah da…” ), si asta pentru ca el stie sa faca banul, si pentru ca el, chiar daca a muncit in Italia, are valoare. Ai ghicit, valoare pe care nu o mai are nimeni. Si daca tu vrei sa fii printesa lui, eu iti recomand sa cauti cea mai scurta fusta care o gasesti in sifonier ( mai este si varianta a doua, cand ti le cumpara el, da pana acolo, tre sa arati ca ai si tu, o oarecare valoare pe care sa o expui la vedere, intr-un mod cat se poate de vizibil pentru ca in fond nu-i totul chiar degeaba ). Deci cum ziceam, o fusta scurta, o bluza decoltata, un san zglobiu care o ia la fuga prin mintea lui sunt cheia succesului. Nu trebuie sa-l superi, sa-l critici, sa incerci sa pari peste el, pentru ca, adu-ti aminte, el a muncit in Italia, tu nu. Adu-ti aminte ca el e “puiutu tau dulshe” chiar si atunci cand vine rupt de beat acasa. Pentru ca si atuncea, tot el aduce banii. Vrea sex? Pai, mai papusa, ai uitat cine e barosanu ?


2. Rapperul – nu se compara cu exemplul de mai sus, pentru ca el nu munceste in Italia si mai presus de toate el asculta muzica “buna”, pentru ca incearca din adancul inimii intr-o zi sa devina mai negru ca 50 Cent si pentru ca blugii lui au depasit de mult limita inferioara a boxerilor, care nu-s Armani si nici Versace. Viata lui este una foarte activa, fiind preocupat indeaproape de activitati specifice idolilor lui americani. Preocuparile principale sunt “toalele jmekere”, “adidasii originali”, “joint-urile”, “poker-ul”, “masinile tunate” si “femeile frumoase”. Ei bine, iata [ precum zicea o mare filosoafa ], avem de-a face cu un om ceva mai selectiv in ceea ce priveste cerintele sale. Nu totul se rezuma la aspectul fizic, pentru ca acest tip de om va incerca sa socializeze ceva mai mult. Evident, subiectele abordate vor fi cele de mai sus, iar tu, daca il vei aprecia si il vei ridica in slavi, vei fi “his girl”, a lui “baby”. Zi-i de tot ce-i place sa auda, fa-l din cuvinte si el iti va fi in culmea fericirii, ba chiar, cu putin noroc o sa auzi si niste versuri scrise de el, pentru ca DA, este un romantic incurabil, care incearca sa se ascunda in spatele unui pitbull fioros, sub o sapca New York Yankees. Limbajul lui, ceva mai dur, ascunde sinceritate, sensibilitate, dar si frustrare. Ai grija ce-ti doresti!


3. Jmekerul – si nu in mod aleatoriu am ales, aceasta categorie ca fiind a treia, pentru ca cele mai importane caracteristici le gasim la primii doi, el remarcandu-se cateodata ca fiind o suma de virtutii. De ce jmekerul ? Simplu. Pentru ca el combina, combina haine, combina telefoane, combina masini, combina terenuri, combina tot ce gaseste. Ok, dar de ce nu ii zicem mai simplu “Combinatorul” ? Pentru ca el practica sporturile nationale romanesti: “Datu’ cu parerea” , “Bagatu in seama” si “Frecatu mentei”. Si chestia asta o poti observa mai ales cand combina ceva: “Frate, ce faci, da de ce esti suparat?… aaa… te-a lasat femeia? Lasa cwaie ca nici eu n-o duc mai bine … ia zi, nu vrei un Nokia, ieftin hau … sa mor eu.” Tot ce gasesti pe el, e combinat, e jmeker, ca el nu e nimeni si nimeni nu e ca el. El are si valoare, dar are si haine de firma, si masini de firma, si telefon de firma, mesteca guma orbit, scuipa din reflex, si poarta ochelari … pentru ca e jmeker si sta la colt de strada cu mainile in buzunare. Vrei sa fii a lui ? Poi solutii sunt. Asa cum unii oameni citesc horoscopul si gasesc o compatibilitate pe plan profesional, poti incerca sa te apuci si tu de combinatii cu el, sau macar sa apreciezi ce face el si niciodata sa nu ii critici gusturile. E peste cocalar, pentru ca el nu munceste in Italia, el munceste doar cu haine, telefoane, masini din Italia. N-o sa duci lipsa de nimic daca o sa stai cu el, dar tine minte, tre sa faci cum zice el. Libertatea pe care o ai, odata ce esti legata de el, se limiteaza foarte mult. Totul are un pret nu ?


4. Tocilarul – cam mare decalajul, dar numai asa puteam iesi intr-un fel sau altu din sfera in care nu consider cam a regasesc. Ah, nici macar aici nu pot sa spun ca e locul meu, dar, voiam sa punctez niste atribute esentiale pe care le vom regasi mai tarziu in alta categorie. Hmm, nu-i greu de observat, defapt, daca stau bines a ma gandesc, s-ar putea sa fie, daca nu stii unde sa il cauti. Deschis mai mult ca niciodata activitatilor strict intelectuale si intre patru pereti ascuns dupa doua carti, s-ar putea sa fii cu totul uimita de inteligenta si capacitatea lui de a ascunde anumite lucruri. Si aici ma refer, la faptul, ca nu toti tocilarii sunt intocmai timizi. Ok, facem un test! Da-mi un om tocilar, inteligent, destept, cum vrei tu sa-i spui! Apoi, da-mi un calculator si acces la internet. Daca capacitatea lui de a sincroniza informatiile si de a se adapta la situatie este foarte mare, putem sa dam peste un macho nedescoperit. Totul depinde de cat de repede prinde. In fond, totul se invata, si cand vine vorba de invatat, nu-l intrece nimeni. Crezi ca nu te poate cuceri ? Hmm … Gandeste-te din nou! Nu de multe ori am vazut mergand pe strada, tipi a caror chip exprima o inteligenta vizuala. Capacitatea lui de a vedea lucrurile clar si de a judeca ferm il vor ajuta sa se adapteze situatiei si asta se datoreaza si faptului ca sunt docili si simt o frustrare, ca nu au invatat lucrurile la vremea care trebuia, si drept urmare se vor lasa pe mana femeii. Atinge-l cu sensibiltatea ta si exploateaza-i la infinit interesul tau pentru stiinta, fa-i pe plac, si arata ca pari interesata de conversatie. Nu sunt sigur ca o sa aiba curajul sa iti ceara sa faceti sex, dar mai mult ca sigur isi doreste sa experimenteze cat mai mult pentru ca e constient ca a ramas in urma la capitolul asta. Aberez? Sunt sigur ca fiecare din noi are in clasa un coleg care poate mai mult decat altii, care DA, e tocilar. Da pe termen lung te-ai gandit vreodata ca si el o sa aiba o familie, o nevasta ?


5. Naivul – Seamana oarecum, cu tocilarul, mai mult sau mai putin, in schimb te poti insela in ceea ce priveste capacitatea intelectuala, ba chiar mai mult, o sa ajungi sa il consideri prost si idiot, pentru ca DA, el pune botul iar tu te simti foarte bine cand stii ca l-ai facut cum ai vrut tu, si i-ai rapus orgoliu masculin, cu atat mai mult cu cat la prima vedere parea un mascul feroce. Si totusi, naiv cum o fi, tot trebuie sa gasesti acel ceva de care te legi in mod evident si care te atrage. Poate fi o timiditate dusa la extrem sau poate fi genul extravertit pana in panzele albe, fiind capabil sa minta si sa incalce orice cuvant, doar pentru a-si atinge scopul. Iar tu, daca l-ai prins, l-ai taxat iar asta te-a facut sa te simti superioara. Nu-i chiar asa, pentru ca, recunoaste : iti plac oamenii care adopta o atitudine mai ferma pe de-o parte sau care par timizi si ascund in interiorul lor o persoana deosebita, pe care nu faci nimic altceva decat sa o distrugi atunci cand intri sub pielea lui. Nu e greu de cucerit. Pune botul, ca doar asta e meseria lui de baza, mai usor decat ai crede. Daca reusesti sa creezi o imagine placuta si sa-i starnesti interesul, s-ar putea sa treaca cu vederea nenumaratele momente in care o sa-l contrazici, urmandu-ti interesul, si anume de a-l domina psihic. Recunosti ? Cati tipi ti-au cazut in plasa care la prima vedere pareau ok, si apoi s-au dovedit a fi niste gaste care au ajuns sa puna botul la orice replica de-a ta?


6. Rebelul – speculativ, istet, increzut, naiv si nu neaparat inteligent, pentru ca adeseori compenseaza cu primele trei insusiri din lista amintita. Cheia catre el o are fiecare, numai ca putine sunt acele care nimeresc gaura usii, pentru ca el nu cauta de fiecare data o tipa cu care sa se concureze, fiind destul de abil si constient de faptu ca atunci cand o sa ajunga intr-o incurcatura, felul lui de a fi nu ii va permite sa ceara un sfat, mai ales cand se stie implicat intr-o relatie cu o persoana net superioara. Si asta se intampla pentru ca lui ii este foarte dificil sa recunoasca ca pe lumea asta exista cineva mai bun ca el. In fond, e orgoliul masculin. Are aere, e plin de sine si nu vede pe nimeni altcineva in afara de el. E cu un pas inaintea modei, si el da tonul. Si tocmai pentru faptul ca se arunca si este rebel, ajunge in imposibilitatea de a se recunoaste invins de situatie. Calitatile lui, nu tin in fond de aspectul vizual, dar stilul pe care adopta, uneori il pot ridica la nivel inalt, asemenea gagicilor ce-arunca in fiecare dimineata o tencuiala pe fata si umbla numai prin mall-uri, in cautarea fericirii. Joaca riscant. Tu stii regulile?

Si nu, n-am sa ma incadrez nicaieri in punctele de mai sus, si nu vreau sa imi permit moftul de a dedica un paragraf propriei mele persoane. Tot ce conteaza pentru mine, stiu persoanele care prin apeluri utile la ceea ce numesc eu sugestie, inteleg exact cum percep eu anumite aspecte legate de viata. Fie ca am reusit sau nu sa punctez cele mai importante aspecte ale diferitelor tipuri de barbati, pe care ii putem observa cu usurinta in viata de zi cu zi nu consider ca absolut fiecare om se regaseste in ceea ce am scris mai sus, dar nu recunoaste. Sper totusi ca am reusit sa atrag atentia asupra anumitor caracteristici pe care le descoperim zilnic si incercam sa le ascundem.

Decorul era minunat, dar s-au bagat actorii in fata …

… asta ca sa nu aduc ca titlu faptul ca Romania e o tara frumoasa, pacat ca e locuita. Frumoasa, si inca cum, mai ales cand o vezi din avion… cine-s actorii ? eu, tu, el … rolul nostru ? nici macar secundar nu e … deocamdata. Regizorul ? In mod sigur Parlamentul European. Subiectul : Romania – Incotro ? Ei bine, incotro ne indreptam … constientizam, mai mult sau mai putin, ca e o intrebare grea si raspunsul, nu numai ca ar fi unul complex, ci ar fi unul cat se poate de sumbru, evident daca suntem capabili sa fim sinceri cu noi insine, macar atunci cand vine vorba de viitorul nostru. Si imi vine foarte greu sa ma gandesc la ceea ce va urma … imi amintesc ca acum vreo cateva zile, intorcandu-ma acasa, am luat Expresu’ de Ciurea [ Autobuzu’ 41 B ], incercam sa caut cateva evidente, in ideea ca gasesc un om care, arata cat de cat ok, si-aici nu ma refer la persoane tinere, ci la oameni in toata firea, trecuti de 35 de ani. Efectiv nu gaseam nimic. Ok, sunt perfect constient ca asta era moda la vremea lor si ca e a naibi de frig afara si trebuie sa lasam fudulia la o parte, de acord, dar totusi : moda se schimba iar impresia pe care o lasa, la prima vedere, un autobuz plin cu oameni care vin de la serviciu, este cat se poate de deplorabila. Si iau acuma si particularizez, pe o persoana care mi-a atras atentia. Nu zic, ok, e in varsta, bunica mea tot batic poarta, dar ma intreb, oare alta solutie mai buna nu gasim pentru a crea o armonie in ceea ce priveste tinuta noastra? Dar sa uitam, de aspectul visual ca nu asta e ceea ce conteaza. In fond, cred ca e unul din lucrurile pe care le putem schimba cel mai usor, si acuma primul lucru care imi venea in minte era o scena din Deuce Bigalow 2. Revenind … etapa urmatoare: suna telefonu? Ei si cin’ sa fie, cin’sa fie ? Pai evident, ca daca nu-i Gutza cel care iti incanta placut auzul, degeaba. Ah, da … si mai era o doamna in spate, careia ii suna telefonu’ a Blaxy Girls [ nici macar nu canta Dear Mama, sa fi avut vreo logica, eventual sa fie setata de odoru ei, in semn de respect ] . Pai si cum a pus mana pe telefon, am simtit-o cum pleaca: “Şi faşi uai? Dada, iaca acu îs la Podu’ Roş… mă aştepţi acolo ? ghini, ghini, stai cî vin”. Acum avem o problema serioasa. Cum schimbam asta ? Nu prea avem cum. Nici daca dai o hotarare de guvern prin care sa ceri lumii sa se emancipeze n-o sa reusesti nimica. Totul sta in mentalitate … si asta nu o schimba ca pe o simpla camasa … n-o s-o schimbam noi, pe cea deja existenta, cea pe care o au parintii nostri. Desi, recunosc, cazul este putin dus la extrem, pentru ca probabil oamenii care locuiesc in zona centrului au alt comportament, alte maniere. Dar fac o comparatie intre Romania si tarile din occident, si cand tragi o linie, ai sa vezi ca la ei oamenii care locuiesc in zonele metropolitane, gen sate, orasele mai mici, echivalentu a ceea ce avem noi : Ciurea, Tomesti, Dancu nu difera cu nimic de oamenii care stau in zona centrala a orasului. Ba poate in unele cazuri, ai sa intalnesti un comportament diferit, poate chiar mai relaxat, dat fiind faptu ca pentru ei, contactu cu natura chiar conteaza. Stiu in schimb, ca noi, suntem generatia care vine prima dupa o perioada neagra a istoriei noastre, care va pune piciorul in prag si va incerca sa treaca peste. E o perioada de tranzitie, in care regizorul face ce vrea cu noi, iar subiectul il scriem noi, in fiecare zi, cu fiecare fapt, cu fiecare cuvant.

Stop! Listen to the voice inside ...

What do you hear? hmm... Obviously some of us will say : "Well, I think my stomach has a problem!" ... no. nu la asta ma refeream si cu atat mai mult nici versul din melodia lui Yves Larock ... si pentru ca totul porneste din interior si ajunge sa fie expus, intr-o maniera acceptata de societate, am stat si m-am gandit cum ar fi sa zicem totul fara perdea ... cum ar fi sa zici exact ce simti si ce crezi despre un om ... cum ar fi sa ii zici k iti place de el, ori ca e naspa ... Well, asta e o problema mare, caci in fond parerea proprie ramane aceasi, indiferent de cuvintele pe care le folosim. Si totusi ... marele pardox? Ajungi sa fii ipocrit daca nu zici ce crezi ... oare e bine ? oare ajuta la ceva ... cat de putin inseamna putin ... cat de mult inseamna mult ... cat de adevarat inseamna adevarat?

Toate au un inceput ... sa speram k asta n-are sfarsit

Si chiar daca n-am nici cea mai vaga idee de ce am inceput sa imi fac propriul blog ... stiam ca trebuie. Ever had that feeling ? You don't know why, but you must ... or at least you should. Si chiar daca cel mai important lucru pe care ar trebui sa-l fac, nu-i nici pe departe sa incep a scrie primul meu post, fiind ferm convins ca am un tren de prins, ca am o serie de examene pe care ar trebui sa le trec, o tema pe care s-o rezolv, o discutie care trebuie sa o port, o viata pe care ar trebui s-o traiesc ... But, after all ... life is not the amount of breaths you take, it's the moments that take your breath away ... dar hai sa nu exageram, ca la urma urmei, e in firea omului e sa fii mai nepasatoar cand vine vorba de probleme strict personale, focalizandu-ne mai bine pe crearea unei vieti mai bune, strict materiala... Who knows ... maybe that's the route to happiness...