Soare. Ploaie. Azi. Maine. Acum. Atunci. Cineva mi-a zis odata : “Cuaie tu esti cel mai mare bulangiu pe care l-am cunoscut in viata asta!” Trist. Apoi a continuat: “Tara are nevoie de tine!” Cred ca tot ce-a fost atunci se numeste “parere de moment” sau cel putin asa tin eu sa cred; si asta pentru ca am stat mult si am reflectat asupra ideii, si in scopul de a conserva valorile pe care un om le evidentiaza la o anumita varsta, sau intr-un anumit moment, unii oameni tind sa devina conservatori. Si conservatorismul asta merge asa departe incat dai in extrema cealalta. Esti ferm convins de calitatile pe care le detii, si in ideea de a nu pierde nimic din chintesenta care sta la baza construirii propriului drum in viata, nu vrei sa accepti nimic nou. Si nici nu vrei sa scapi de ce e rau. Si daca merge la extrema cealalta ce faci ? Asta este! Urmezi turma? Pestele care inoata impotriva curentului moare electrocutat. Perfect de acord. Dar daca tii pasul, nu ajungi sa o dai in monotonie? Ei bine, la baza unei societati bine dezvoltate, sta intocmai acest procedeu, de „a urma turma”. Exemple sunt multe. Lasam loc de interpretare. Si nu fac pauze afective pentru ca nu pun sentiment in ceea ce scriu. Unitate in diversitate? Hai totusi sa fac referire la cazuri concrete. Cati dintre noi au stat si au judecat lucrurile asa cum reiese dintr-un anumit context? Cati dintre noi au avut taria de caracter sa recunoasca ca au gresit, sa isi asume o raspundere, sa ridice capul, sa mearga mai departe si sa nu regrete nimic din ce s-a intamplat, pentru ca numai in felul asta vor sti a invata din cele ce au trecut. Plicitisitor, nu ? Irelevant si vag. Ok, hai sa fiu mai concret. Cati dintre voi ar fi in stare sa zica : „Bai frate uite m-am combinat si eu cu X. Stiu, ai sa zici ca nu e de mine... in schimb nah ... e diferita in felul ei si eu o apreciez” ? Nici eu n-am zis-o cand a trebuit. Ne-am ascuns cu totii dupa cuvinte mari, am transpus totul intr-o maniera acceptata de societate in scopul crearii unui context favorabil. Efectul? Am adus la suprafata ce era rau, atunci cand nu trebuia. Am plecat de la o premiza falsa, si am ajuns la una negativa. Mai clar de-atata? „nokia n73 alb/gri 350 ron . samsung d900i . 250 ron neg [ mass ] da mai departe te rog. add *******”. Si te lasi dus de val, de pluta as zice, doar pentru faptu ca un prieten ti-a trimis chestia asta, chiar daca nu ai nici un interes si efortul tau nu va fi rasplatit. Si nu-mi spune-ti ca prietenul la nevoie se cunoaste. In fond? Cine sunt si prietenii? Si stiu sigur ca nu o data ti-ai pus intrebarea : „Ce inseamna un best friend?”. Contexte sunt nenumarate in care poti testa credibilitatea cuvantului prieten. Luand cazul ideal, as zice ca amploarea catastrofei este exponentiala proportional cu importanta ocaziei. Tot trebuie sa existe ceva anume care sa va diferentieze, si e absolut normal. Apare o tipa in viata voastra. In contextul dat se contureaza o cerata. Adio best friend! Si spui adio tuturor amintirilor. Tot ce te inconjoara. Si nimic nu va mai fi ca inainte indiferent de drumul pe care il urmezi. Totul are un pret. Si evident, ala care intreaba „cat costa?” isi urmeaza interesul. Si totusi, poate asta e scopul vietii. Poate ca anumite lucruri vin la momentul potrivit. Nu sunt cel mai credincios om, si nici nu imi propun asta, dar adu-ti aminte de fapte pe care le-ai facut in mod involuntar iar lucrurile au luat o intorsatura favorabila gratie acestor fapte pe care nu le-ai gandit intocmai asa. God’s will ? Inexplicabil. Pentru mine cel putin.