Despre autobuze, babe care nu dorm dimineata si “Da-mi voie sa stau eu acolo” …

Desi lucrurile s-au schimbat in ultima vreme, mai mult sau mai putin, pentru ca personal nu mi-a mai cerut nimeni locul de foarte multa vreme ( de obicei il ofer daca consider ca este nevoie ) nu pot sa nu punctez un aspect foarte important in ceea ce priveste, asa zisa educatie proasta, privita din perspectiva batranilor precum si nesimtirea unor oameni in varsta, care sub anumite pretexte profita de bunul simt al unor oameni, poate mult prea educati. Circul des cu autobuzu. Chiar foarte des, pentru ca masina nu e o prioritate momentan. Dar asta e bine! Cel putin asa consider eu. Intalnesti oameni, socializezi, te deplasezi, caci pentru mine autobuzul nu opreste la poarta, te misti, dai din coate … mirosi parfumul ieftin completat de o urma de transpiratie al calatorilor ce alearga grabiti spre ziua de ieri, fugariti de o criza financiara din ce in ce mai apasatoare. Dar sunt si oameni pentru care problemele existentiale nu se rezuma la traitul de pe o zi pe alta si drept urmare, batran fiind, si aici ma refer la persoane >65 ani, te trezesti undeva in jurul orei 7, si pentru ca esti jmeker, si ai liber pe autobuz, iti exerciti dreptul. Si asta nu-i nimic. Nu stiu, eu unu am avut impresia ca oamenii astia in varsta ( asta pentru ca incerc sa fiu decent si sa nu zic babe si mosnegi ) au un fel de radar. Se urca fix in acele autobuze in care locurile sunt ocupate de elevi/studenti. Si daca compozitia este mixta, parca graviteaza in jurul acelor locuri ocupate de acestia cu un scop anume. Si daca bunul simt zice ca e frumos sa cedezi locul, atunci asta faci, atata timp cat e o persoana in varsta. Bun, ok! Dar daca eu azi noapte n-am putut sa dorm din cine stie ce motiv, n-am mancat prea bine dimineata, ma simt ametit si abia stau pe picioare, sau daca pur si simplu ma simt normal, de ce as fi obligat sa ofer locul unui alt om care, in afara de faptul ca are o varsta? Ce alt motiv ar avea in afara de faptul asta, ca e in varsta si e batrana. Oameni buni, nu toti batranii sunt invalizi, nu toti batranii sunt bolnavi. Si inca o chestie, pensionarii nu isi scriu pe frunte varsta. Oferi locul unui om care intr-adevar, pare sa fi avut o soarta grea, universul si-a batut prea mult joc de el, care abia se tine pe picioare, dar nu lu’ tanti care la ora 7 dimineata, nu mai poate de plictiseala in casa si se trezeste cu noaptea in cap sa plece la plimbare cu autobuzu. Stiu ca poate o sa fiu judecat ca fiind lipsit de bun simt, si lipsit de respect fata de oamenii batrani, dar nu tot ce este vechi / batran este si stricat. E ca si cum as avea un telefon mobil vechi, pe care il sterg toata ziua si apas cu grija pe butoane, in ideea ca intr-o zi va arata ca la inceput, nou-nout. Lucrurile merg doar pe o singura directie. Si batranii aia pe care daca i-ai lasa sa stea in locul tau, nu vor duce o viata mai buna daca tu le vei ceda locul si nu vor zice decat intr-un mod ironic faptul ca noi suntem viitorul tarii. Si asta ma amuza foarte tare pentru ca parca si acuma mi-aduc aminte de acea dupa-amiaza in care ma duceam la cursuri impreuna cu un prieten, evident cu autobuzul; si fiind o ora de varf, undeva in jur de 5:30-6:00, cand oamenii isi termina serviciul si toate mijloacele de transport arata ca un tren plin cu evrei, numai ce aud o femeie, undeva la 55-60 de ani, impreuna cu nepotul ei, cum batea niste aproporui vis-à-vis de faptul ca stau ca nenorocitul pe scaun in loc sa ii ofer locul copchilului. Pai mai tanti, in primul rand mi-as fi cerut scuze ca nu te-am remarcat prea devreme in autobuz, dar la varsta mea, prefer fete ceva mai tinere iar apoi, nu gasesc un motiv bun pentru care ti-as da tie locul, intrucat, fie cum spuneti voi, aveti o varsta, dar de unde si pana cand pustanii de 12-13 ani au prioritate? Si tin minte cum conversatia asta a avut loc mai mult din priviri. Si asta pentru ca ea vorbea si eu ascultam muzica la casti. Si ea vorbea tare, ca o auzeam si prin casti. Si cand mi-am scos castile, aud remarca lu gagica de doar 60 de ani: "Uita-te la tine, esti viitorul Romaniei!". Fenomenala femeia. Ma jur ca i-as fi oferit locul cu cea mai mare placere, doar ca nu am o atentie distributiva si gandul meu cand urc in autobuz, chiar nu este la oferit locul la persoanele in varsta. Dar sa continue apoi si sa spuna: "Baietii astia rai nu vor sa iti dea locul" e prostie curata. De stat in picioare m-am saturat. De 19 ani merg pe jos ( excluzand perioadele cand invatam sa merg ) si daca as sta in picioare in autobuz, in fiecare dimineata, aproximativ 40 de minute, intr-un loc fix ar fi de-a dreptul dureros. E exact ca la Biserica. Cand te duci si trebuie sa stai pe bucatica ta. Ingrozitor. Inca un aspect pe care as vrea sa il surprind ar fi acela ca oferirea locului in mijlocul de transport unei doamne / persoane mai in varsta poate fi judecata si altfel. Poi mai oameni buni, daca ar fi sa judecam in esenta, am putea spune ca nu este nimic altceva decat o discriminare, ca si cum as considera rasa feminina inferioara ( am unele tendinte cateodata ). Si asta pentru ca in proportie de 90% persoanele carora sunt oferite locurile in autobuz sunt femei. Daca eu maine as oferi locul unei doamne, ea mi-ar zambi iar peste o luna mi-ar zambi din nou la tribunal cand m-ar acuza de discriminare. Genial as spune! Pacat ca persoanele care atrag atentia asupra faptului ca "trebuie sa cedezi locul" nu vor sa inteleaga anumite aspecte. Exagerez, dar sa nu uitam ca traim in Romania si depinde de fiecare dintre noi sa poata obtine ceea ce vrea. Personal, vreau sa nu am grija spatiului pe care il ocup in autobuz in fiecare dimineata.

Cand ai sa fii mare ... ai sa intelegi

Oh da! Si nu o data am primit replica asta si stiu ca nu am fost singurul care a trebuit sa ia lucrurile ca atare. E frustrant sa primesti un raspuns care iti lasa pe de-o parte frau liber imaginatiei si apoi sa privesti doar aspectele negative aspura faptului “cum ar fi daca? …”. Ulterior mi-am dat seama ca acest “cand ai sa fii mare … ai sa intelegi” are un impact prea puternic si incearca pe cat posibilul evitarea unui razboi psihologic interior. In fond, daca stau bine sa ma gandesc, faptul ca am primit raspunsul la intrebarea “de unde vin copii?” – “ii aduce barza” nu cred ca a starnit vreo curiozitate prea mare. Si stau acuma si ma gandesc ca daca totusi mama mi-ar fi zis “cand ai sa fii mare … ai sa intelegi” as fi putut sa imi doresc din ce in ce mai mult sa ajung la varsta maturitatii, sa ineleg lucrurile si sa privesc viata altfel, sa-mi ratez copilaria poate, pentru ca fiecare intrebare are un anumit impact, eventual sa ma apuc de fumat, baut si alte activitati. In loc sa fac garajuri in nisip, si sa ma joc cu masinuta si cu papusile? :-“ Ei nu chiar, dar parca si-acuma as mai alerga pe campie dupa fluturi. Erau acei fluturi albi, de primavara pe care incercam sa ii prind intre palme si nu neaparat sa ii pun intr-un insectar. Voiam sa am un fluture al meu, pentru ca mamei nu i-a placut niciodata sa tinem animale in casa. Ah, si nu, daca va ganditi la altceva, nu, nu erau molii :-l… Nu aveam nicio grija. Eram doar niste copii nevinovati ce se jucau v-ati ascunselea pana seara tarziu, pana cand venea acel cineva care iti zicea: Ok, aici e limita! Uitandu-ma in urma, parca as vrea sa aud acum acea replica, care pe de-o parte imi dadea speranta si ma lasa sa visez, care nu numai ca ma ghida, dar care nu imi complica existenta, stiind ca acolo undeva exista un raspuns la toate intrebarile mele si luminita de la capatul tunelului nu e roz. Ne maturizam prea repede, si lucrurile trebuie luate in serios pentru ca asa iti este scris si ajungi sa regreti toate momentele in care ti-ai dorit sa ai cativa ani in plus pentru a-ti satisface o anumite curiozitate. Ajungi la o varsta in care ajungi sa intelegi si sa iti gasesti raspunsurile la intrebarile ce ti-au marcat copilaria, dar intrebarea este: Mai vrei acuma raspunsul? Iti mai foloseste la ceva? Mie unu' nu. Acum m-as multumi mai mult ca oricand sa aud acea replica

I quit.

Soare. Ploaie. Azi. Maine. Acum. Atunci. Cineva mi-a zis odata : “Cuaie tu esti cel mai mare bulangiu pe care l-am cunoscut in viata asta!” Trist. Apoi a continuat: “Tara are nevoie de tine!” Cred ca tot ce-a fost atunci se numeste “parere de moment” sau cel putin asa tin eu sa cred; si asta pentru ca am stat mult si am reflectat asupra ideii, si in scopul de a conserva valorile pe care un om le evidentiaza la o anumita varsta, sau intr-un anumit moment, unii oameni tind sa devina conservatori. Si conservatorismul asta merge asa departe incat dai in extrema cealalta. Esti ferm convins de calitatile pe care le detii, si in ideea de a nu pierde nimic din chintesenta care sta la baza construirii propriului drum in viata, nu vrei sa accepti nimic nou. Si nici nu vrei sa scapi de ce e rau. Si daca merge la extrema cealalta ce faci ? Asta este! Urmezi turma? Pestele care inoata impotriva curentului moare electrocutat. Perfect de acord. Dar daca tii pasul, nu ajungi sa o dai in monotonie? Ei bine, la baza unei societati bine dezvoltate, sta intocmai acest procedeu, de „a urma turma”. Exemple sunt multe. Lasam loc de interpretare. Si nu fac pauze afective pentru ca nu pun sentiment in ceea ce scriu. Unitate in diversitate? Hai totusi sa fac referire la cazuri concrete. Cati dintre noi au stat si au judecat lucrurile asa cum reiese dintr-un anumit context? Cati dintre noi au avut taria de caracter sa recunoasca ca au gresit, sa isi asume o raspundere, sa ridice capul, sa mearga mai departe si sa nu regrete nimic din ce s-a intamplat, pentru ca numai in felul asta vor sti a invata din cele ce au trecut. Plicitisitor, nu ? Irelevant si vag. Ok, hai sa fiu mai concret. Cati dintre voi ar fi in stare sa zica : „Bai frate uite m-am combinat si eu cu X. Stiu, ai sa zici ca nu e de mine... in schimb nah ... e diferita in felul ei si eu o apreciez” ? Nici eu n-am zis-o cand a trebuit. Ne-am ascuns cu totii dupa cuvinte mari, am transpus totul intr-o maniera acceptata de societate in scopul crearii unui context favorabil. Efectul? Am adus la suprafata ce era rau, atunci cand nu trebuia. Am plecat de la o premiza falsa, si am ajuns la una negativa. Mai clar de-atata? „nokia n73 alb/gri 350 ron . samsung d900i . 250 ron neg [ mass ] da mai departe te rog. add *******”. Si te lasi dus de val, de pluta as zice, doar pentru faptu ca un prieten ti-a trimis chestia asta, chiar daca nu ai nici un interes si efortul tau nu va fi rasplatit. Si nu-mi spune-ti ca prietenul la nevoie se cunoaste. In fond? Cine sunt si prietenii? Si stiu sigur ca nu o data ti-ai pus intrebarea : „Ce inseamna un best friend?”. Contexte sunt nenumarate in care poti testa credibilitatea cuvantului prieten. Luand cazul ideal, as zice ca amploarea catastrofei este exponentiala proportional cu importanta ocaziei. Tot trebuie sa existe ceva anume care sa va diferentieze, si e absolut normal. Apare o tipa in viata voastra. In contextul dat se contureaza o cerata. Adio best friend! Si spui adio tuturor amintirilor. Tot ce te inconjoara. Si nimic nu va mai fi ca inainte indiferent de drumul pe care il urmezi. Totul are un pret. Si evident, ala care intreaba „cat costa?” isi urmeaza interesul. Si totusi, poate asta e scopul vietii. Poate ca anumite lucruri vin la momentul potrivit. Nu sunt cel mai credincios om, si nici nu imi propun asta, dar adu-ti aminte de fapte pe care le-ai facut in mod involuntar iar lucrurile au luat o intorsatura favorabila gratie acestor fapte pe care nu le-ai gandit intocmai asa. God’s will ? Inexplicabil. Pentru mine cel putin.

Codru-i frate cu romanu'

Mi-am adus aminte azi, cum, la o examinare pentru admiterea la facultatea de filosofie X din tara Y, candidatului i s-a dat o bucata de lemn brut cu scopul de a filosofa pornind de la el. In contextul asta, mi-am adus aminte ca, o vorba veche zicea ceva la modu “codru-i frate cu romanul”. Pornind de la chestia asta, primul lucru care mi-a venit in minte a fost faptul ca un candidat roman, in mod logic n-ar avea vreo problema, pentru ca vezi doamne, suntem frati cu acest “codru”, care ne ajuta in vremuri grele, cand turcii ne calcau tara; romanii se urcau in copaci pana cand primejdia disparea. Asta ar fi doar un punct de vedere. Dar nu asupra perspectivei filosofice vreau sa ma opresc. Timpul a trecut, iar in mod evident, copacul de altadata nu mai este privit la fel. Nu te mai ascunzi de turci, in copaci, pentru ca in mod logic va veni un nene cu o masina de politie, insotit, eventual, de un alt om in halat alb care te va pofti la un control psihologic. Mai bine, te gandesti la cum ai putea sa faci din acel copac, nu stiu, o grinda pentru casa, o masa, un scaun. Defapt, cati oameni mai reusesc in ziua de azi sa vada esenta, sa ia decizie corecta in ceea ce priveste … aproximativ orice. Si zic orice pentru ca sunt sigur, ca atunci cand ai avut in fata o gagica “so buna”, inainte de a-ti pune intrebarea cum gandeste, ce parere are despre si cum vede ea viata, ti-ai imaginat-o deasupra ta, sub tine sau stand in cine stie ce pozitie. Valabil si pentru fete, cand vezi un tip dragut, masina calumea si alte detalii semnificative pun pariu ca nu ti-e gandul la ce e in capul lui, si ce-a facut respectivul de a ajuns unde este, ci mai bine zis la ce cadouri ai putea sa te astepti din partea lui in eventualitatea unei relatii. Bine, acuma nu vreau sa generalizez si vin sa imi corectez spusele. E vorba doar de anumiti oameni. In fond, interesul acestora si ratiunea lor de a-si atinge anumite scopuri, poate dobori orice limita. Cum ar fi totusi daca am reusi sa vedem esenta in tot ceea ce ne inconjoara? [the rest is still unwritten]