Pai, eu si cu gagicul meu ...

Ce-mi mai place mie viata cand plec de la o premisa falsa si ajung la o afirmatie cu mult peste ce am gandit initial [adica mai mult decat falsa]. Si exact cand credeam ca mai rau nu se poate si in mod cert ma asteptam sa imi iau multe suturi in fund, am descoperit ca multi chiulesc de la acest exercitiu de formare in cadrul inaugurarii inceputului de drum ce se deschide o data ce ajungi student. Colac peste pupaza, a mai dat si gripa asta porcoasa in noi mai ceva decat criza financiara din portofelul meu. Si dupa cum ziceam, e frumos cand pornesc de la un lucru predefinit, si anume aspectul social al evenimentelor, referindu-ma in mod clar la faptul ca asteptam mai multi oameni sa se ia de accentul meu inexistent de moldovean "di la tzara". Scurt si cuprinzator: nu-i nevoie sa fii moldovean ca sa te ia lumea drept taran. Si asta ma bucura, pentru ca vad ca unora le vine mai greu sa se adapteze cu anumite lucruri si incep sa vada cum stau ele de fapt, si ca nu mai e roz ca inainte, nu mai e nici verde ca in camera ta de-acasa, ci e alb pentru ca stai la camin, nu mai e cald in camera la tine [ nu stiu cum e la voi, ca eu unu mor de frig ], nu mai e asa bine. Si lista poate continua, problemele de "provincial" ating multe puncte sensibile si poate unele ultra sensibile, pentru ca vezi tu ... "eu si cu gagicul meu" [mentionez ca replica nu imi apartine, dar o folosesc in ideea ca poate pana maine vor citi indeajuns de multi oameni blogul meu, incat sa ma proclame in unanimitate un geniu al DEX-ului in dezlegarea unor mistere neelucidate despre relatiile interumane], avem probleme pentru ca el e acolo si eu sunt aici. Trist de-a dreptul. It's just a chapter of a life-story. Not mine obviously. These are just assumptions and speculations. In alta ordine de idei va prezentam moda, colectia toamna-iarna: