duminică, 23 august 2009

What does it take to be human ? ( I )


In mod constant imi vin in cap tot felul de termeni aparanet simipli cu un grad de complexitate foarte ridicat, asta, daca e sa analizez in esenta. Pentru ca sunt sigur ca nu toata lumea are o formula, o definitie pentru ceea ceea ce inseamna cuvantul "om". Explicatiile variaza in functie de caz. Pentru un copil, cuvantul om ramane doar la stadiul de "schita". Dar pentru un filosof, vorbim de o capodopera.
Si pentru ca preaminuntatul DEX ne ofera o explicatie cat se poate de coerenta insiruita pe zeci de randuri, consider ca toate explicatiile care apar acolo se refera doar la raportul lingvistic in care intra cu alte cuvinte. Desigur, este prezentat sumar ca fiind o chestie asa cu 2 picioare, 2 maini si creier pe alocuri. Foarte bine. Si pentru ca limitam doar la cateva aspecte, ne neaparat irelevante ci mai mult insuficiente, ma gandeam sa meditez asupra altor legaturi ale cuvantul in cauza.

A fi om, pentru mine, inseamna mai mult decat o normalitate, o clasa in care ne incadram cu totzii, o eticheta si o copie ieftina a unor rationamente, gandiri si principii. Pentru ca om este si cel care nu merge pe un anumit calapod si urmeaza calea unui vector trasat de o societate adanc ancorata intr-o gandire austera. Si nu vreau sa critic spatiul in care traim, si pot sa ma raportez la fel de usor si la persoane de alta nationalitate. Particularizat pe "spiritul nemtesc" care intotdeauna difera cu mult de restul, prin punctualitate, seriozitate si ordine, consider ca nici asa nu e bine. Cum ar fi sa ajungi de fiecare data acasa sa gasesti totul in ordine, totul cum teoretic ar trebui sa fie. Unde e culoarea si dinamica? Monotonie. Asa nu. In mod evident nu incerc sa scuz mizeria din camera la mine, dar ca idee, lucrurile bine puse la punct, acea idee de perfectiune spre care omul in general tinde nu aduce nimic altceva decat monotonie. Si asta nu da bine. Lucru care se bate cap in cap cu principiile omului modern care nu doreste asta in niciun caz. Desigur, limba noastra confera o gama larga de cuvinte si astfel a aparut antonimul ce se regaseste ca fiind protagonistul stirilor de la ora 5. Sau cel putin asa ne lasa sa credem cel care prezinta stirile. In fond nu e vina lor pentru ca populatia savureaza chestia asta. Cert este ca acei oameni, chiar daca nu dau dovada de principii si conduita morala, sunt oameni. Au legea proprie. Poate n-or fi religiosi. Dar ei in felul lor se inteleg. Si pun pariu ca fiecare intre ei se inteleg si isi explica cumva gesturile. Cred ca fac parte dintr-o alta lume pe care nu avem cum sa o intelegem. O lume in care principiile morale dispar, iar legea o pune in aplicare fiecare.

A fi om (normal) nu inseamna a respecta intocmai cum scrie la carte. Si nu coincide cu a te imbraca intocmai cum dicteaza moda, sau a fi in rand cu trendul. Tot ce trebuie este sa luam ce e mai bun din asta si depinde de fiecare dintre noi. Nu inseamna sa fii acolo cand ai stabilit sa nu intarzii nici un minut sau sa vii inainte. Uneori tine de intuitie si nu numai ... Nu inseamna a face lucrurile asa cum dicteaza un algoritm implementat de cineva. Si pentru ca nu vreau sa ma afund prea mult in chestia asta, inchei apoteotic spunand ca omul, fire complexa asa cum este definita in termeni largi pentru oamenii adulti, trebuia sa profite de libertate si sa contorizeze cu grija faptele in functie de propria gandire si propriile principii.

6 comentarii:

  1. hm.foarte filosof in ultima vreme.imi place.:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ti-au trebuit 300 de cuvinte sa spui nimic. Felicitari, ar trebui sa intri in politica.

    RăspundețiȘtergere